După luni de tăieri – de la revizuirea unor facilități fiscale și eliminarea unor scutiri, la limitarea cheltuielilor de funcționare, presiuni pentru reducerea aparatului administrativ, blocarea sau amânarea unor investiții locale, reducerea fondurilor pentru cofinanțări, diminuarea transferurilor către primării și o presiune constantă pentru colectarea mai agresivă a veniturilor – la care se adaugă scumpirile la energie și carburant, resimțite direct de mediul privat și de omul de rând, România intră într-o nouă etapă de restricții și ordine date de sus în jos.
Se vorbește despre reducerea cheltuielilor în primării, despre eficiență și disciplină bugetară. Pe hârtiile guvernului Bolojan totul sună bine. În realitate, pentru multe localități, aceste măsuri înseamnă blocaj administrativ, datorii care se adună și o presiune uriașă pe bugete deja fragile, iar pentru cetățean înseamnă taxe mai mari, prețuri mai ridicate și un trai tot mai greu de susținut.
Iar când primăriile sunt împinse la limită, nu se blochează doar o instituție, ci se strânge șurubul pe fiecare familie și pe fiecare firmă mică. Se amână investiții, se reduc servicii, se cresc taxe locale, iar nota de plată ajunge, din nou, la omul obișnuit, care deja duce povara unei economii aflate în recul.
În Stoilești, situația este descrisă fără menajamente de primarul social democrat Florin Ionescu. Spune că ideea de a cere primăriilor să reducă și mai mult cheltuielile este ruptă de realitatea din teren. Administrațiile locale, susține el, plătesc deja servicii care ar trebui asumate de alte instituții ale statului:
„„Bolojan le cere primăriilor să reducă cheltuielile. Dar de unde să mai tăiem? Noi finanțăm deja foarte mult. Sunt multe probleme, însă aș începe cu doar o parte dintre anomaliile puse în sarcina primăriilor. Și aș sublinia, în mod clar, costurile legate de întreținerea microbuzelor școlare, combustibilul acestora, naveta cadrelor didactice și plata unor servicii pentru școli Toate aceste cheltuieli ar trebui să fie în responsabilitatea Ministerului Educației. Rolul primăriei este întreținerea clădirilor și a infrastructurii școlare, nu acoperirea navetei profesorilor și a altor costuri mutate către bugetele locale. . Vorbim despre sume foarte mari, care apasă direct pe bugetele primăriilor .”afirmă primarul din Stoilești.
Buget sufocat de obligații impuse de la centru
Cifrele prezentate sunt greu de ignorat: ” „Noi încasăm din impozite aproximativ 450 de mii de lei pe an. Doar contribuția pentru persoanele cu handicap și naveta cadrelor didactice depășește cu 100 de mii de lei din suma totală pe care o încasăm din întreaga localitate. Practic, tot ce încasăm din taxe se duce pe aceste obligații. Restul banilor vin din finanțări de la Consiliul Județean și de la Guvern. Iar dacă Guvernul spune că ne taie din venituri, pot să spun că este primul gest care duce la desființarea localităților .”
Primarul consideră că ideea ca o primărie să funcționeze pe profit este greșită din temelii:„” Primăria nu este o societate privată. Este o instituție a statului care oferă servicii cetățenilor. Este ca și cum ai cere unei școli să facă profit. Primăria trebuie să asigure servicii publice. Nu poți cere profit când toți banii merg pe obligații sociale pe care statul ar trebui să le suporte .”
Când Guvernul nu plătește, primăriile sunt forțate să acopere din bugetul local cheltuieli care nu le aparțin
Florin Ionescu spune că în decembrie nu au existat fonduri pentru plata persoanelor cu handicap, iar administrația locală a fost nevoită să acopere sumele din bugetul propriu: „ ”Nu puteam să las acești oameni fără bani în luna sărbătorilor. Am plătit din bugetul local ceea ce trebuia să plătească Guvernul. Și am rămas cu alte datorii neplătite. În același timp, ni se spune să plătim doar din ce încasăm. Factura la energie a ajuns la 65 de mii de lei pe lună, iar noi încasăm 20-25 de mii de lei. Tot ce strângem se duce pe servicii de bază ”
Primăriile din România, încărcate peste măsură sub pretext european
Pe lângă presiunea financiară, primarul critică și comparațiile făcute cu administrațiile din alte țări europene: „ ”Ne compară cu primării din alte state. Eu am fost plecat din țară și am văzut cum funcționează acolo. Amenzile sunt gestionate de servicii externalizate, succesiunile și vânzările de teren sunt rezolvate de agenții separate. Primăria se ocupă de autorizații și câteva servicii clare. În România, primăriile se ocupă de ajutoare sociale, de persoane cu handicap, de însoțitori, de bani pentru lemne, de bani pentru energie, de școli, de profesori. Totul ajunge la primărie, iar agențiile create la nivel central rămân cu personal numeros ”
Investițiile esențiale sunt blocate sau întârziate:„” Ni se spune să ne autofinanțăm. Dar cum? Sunt sate în România care nu au apă, canalizare sau asfalt, iar gazele sunt încă la nivel de promisiune. Ce investitori ar veni într-o localitate fără infrastructură de bază? Ce tânăr ar rămâne într-un sat fără drum asfaltat și fără utilități? Mai poate cineva, în secolul acesta, să trăiască ducând apă cu găleata? Realitatea este că oamenii pleacă spre orașele mari. Iar când vine vorba să facem ceva concret pentru satele noastre, ni se spune că nu sunt bani ”
Administrații slăbite, presiuni tot mai mari
Primarul din Stoilești vorbește și despre nivelul salarial din administrațiile locale. „Suntem la nivelul de salarizare din 2016-2017. Între timp, TVA a crescut, serviciile s-au scumpit, facturile au explodat. Se vorbește despre reducerea personalului. Pe cine să dau afară? În primărie avem cu șase oameni mai puțin decât în 2012, iar birocrația s-a dublat ”
Online în teorie, dosare groase în practică
Critica se îndreaptă și către așa-numita digitalizare: „ ”Digitalizare înseamnă că trimiți un document online, apoi îl printezi, îl semnezi, îl ștampilezi și îl arhivezi fizic, pentru că la control se cer hârtiile. Pentru o adeverință simplă, unde înainte erau două semnături, acum sunt trei. Hârtii peste hârtii, ștampile peste ștampile. Omul este plimbat pentru formalități inutile. Nu cred că există vreo normă serioasă care să impună atâtea semnături pentru o simplă confirmare că are rol în registrul agricol. ”
Criză economică gestionată prin concedieri
Primarul subliniază că economia națională este în recesiune tehnică și că măsurile de austeritate lovesc direct în cei mai vulnerabili. În opinia sa, restricțiile succesive nu au adus o reformă reală, ci doar presiune suplimentară asupra administrațiilor locale și asupra oamenilor cu venituri mici: ”„Suntem după luni de restricții. Oamenii nu mai pot. Se vorbește mult despre reformă, dar în teren nu vedem o schimbare de structură, ci doar tăieri. O reformă adevărată înseamnă modernizare, reducerea birocrației, instituții care comunică între ele și proceduri mai simple pentru cetățeni. Înseamnă investiții care generează dezvoltare și venituri, nu doar reducerea cheltuielilor pe hârtie. Ce avem acum sunt ordine de reducere cu 10 la sută și presiuni pentru concedieri. Asta nu este reformă, este o ajustare contabilă care nu rezolvă problemele de fond ”
Florin Ionescu: „Se guvernează pentru cifre, nu pentru oameni”
Florin Ionescu afirmă că nu a fost niciodată atât de critic față de guvernare.„Simt că se guvernează pentru cifre, nu pentru oameni. Toate aceste măsuri apasă pe cei care muncesc în primării și pe cei care trăiesc din salarii mici sau pensii modeste. Nu poți construi dezvoltare doar cu tăieri. La un moment dat ajungi la fundul sacului. Iar noi acolo suntem. Sunt foarte revoltat și foarte supărat. Nu am fost niciodată atât de deschis în a critica guvernarea. Este lipsită de substanță. Nu guvernează pentru oameni. Dacă se continuă așa, multe localități nu vor mai rezista .”
Primarul Florin Ionescu a mai subliniat că actuala guvernare a ajuns să pună cifrele înaintea oamenilor și să ignore realitatea din teren, tratând administrația locală ca pe un simplu exercițiu contabil, fără să țină cont că în spatele fiecărei tăieri sunt oameni aflați deja la limită, care nu mai au din ce trăi. Din păcate, această presiune continuă nu face decât să adâncească nemulțumirea și să deschidă culoar altor partide, lucru pe care îl consideră grav și periculos.