Tema nu este nouă. O propunere similară a fost discutată și în 2013, când s-a avansat ideea înlocuirii celor 41 de județe cu 8 regiuni administrative. Proiectul a fost atunci agreat la nivel politic, dar amânat în urma presiunilor venite din partea primarilor și prefecților.
Presiunea financiară asupra administrației locale Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, declara recent că doar „o pătrime” dintre cele peste 3.200 de primării din România nu pot acoperi, din taxele și impozitele colectate local, salariile propriilor angajați. În acest context, o eventuală reorganizare ar urmări reducerea aparatului birocratic și diminuarea cheltuielilor publice.
Ideea centrală a reformei este simplificarea structurii administrative și crearea unor regiuni mai puternice, capabile să gestioneze eficient resursele și proiectele de dezvoltare. Pe lângă varianta celor 8 regiuni, în urmă cu trei ani patronatele au propus reducerea numărului de județe la 15, dar și redefinirea criteriilor pentru comune și orașe. Conform acestor propuneri, o comună ar trebui să aibă cel puțin 5.000 de locuitori, iar un oraș cel puțin 10.000.
Proiectul din 2013: România împărțită în 8 regiuni Varianta discutată în 2013 prevedea împărțirea țării în opt regiuni administrative, fiecare formată din două sau mai multe județe.
Ce prevedea proiectul de lege Conform proiectului din 2013, regiunile urmau să devină unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia regională și în care funcționează autorități ale administrației publice regionale.
Proiectul stabilea existența unui Consiliu Regional ales pentru un mandat de patru ani, cu posibilitatea prelungirii prin lege organică în caz de război sau catastrofă. Consiliul Regional ar fi avut atribuții în domenii stabilite prin lege, exercitând competențe exclusive ale statului, competențe partajate între stat și regiune, precum și competențe exclusive ale autorităților regionale.
Președintele Consiliului Regional ar fi reprezentat regiunea în raporturile cu terții, ar fi convocat și condus ședințele, ar fi exercitat funcția de ordonator principal de credite și ar fi coordonat activitatea de investiții. Totodată, acesta ar fi avut responsabilitatea asigurării respectării Constituției, a legilor și a hotărârilor Guvernului la nivel regional.
Proiectul mai prevedea că fiecare regiune ar fi avut un buget multianual, elaborat pe baza planificării regionale și aprobat anual. În plus, pe lângă fiecare Consiliu Regional urma să funcționeze un Consiliu Consultativ Economic și Social, cu rol consultativ.
De asemenea, în fiecare regiune ar fi fost înființată o agenție pentru dezvoltare regională, organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care să funcționeze în domeniul dezvoltării regionale.
O reformă amânată, dar relansată în dezbatere Deși proiectul din 2013 nu a fost implementat, discuțiile privind reorganizarea administrativă revin periodic în contextul presiunilor bugetare și al nevoii de eficientizare a administrației. Reducerea numărului de structuri administrative, clarificarea competențelor și consolidarea capacității de atragere a fondurilor europene sunt argumente invocate frecvent de susținătorii reformei.
Pe de altă parte, o astfel de schimbare ar presupune modificări constituționale și o reconfigurare profundă a sistemului administrativ, cu impact direct asupra funcțiilor publice și a echilibrului de putere la nivel local.
Într-un moment în care o parte semnificativă a primăriilor depinde de transferuri bugetare pentru a funcționa, reorganizarea administrativ-teritorială reapare ca una dintre soluțiile discutate pentru reducerea cheltuielilor și creșterea eficienței administrative.
Sursa: https://gorjonline.ro/guvernul-reia-discutia-despre-reorganizarea-teritoriala/